Ucraina și Consiliul Europei înființează un Tribunal Special pentru urmărirea penală a oficialilor ruși

În data de 25 iunie, Ucraina și Consiliul Europei au semnat un acord de înființare a unui Tribunal Special axat pe urmărirea penală a oficialilor ruși pentru crima de agresiune împotriva Ucrainei. Cu toate acestea, Vladimir Putin, care își păstrează imunitatea în timpul mandatului, nu va fi judecat prea curând și rămâne de văzut ce persoane vor fi trase la răspundere, chiar și în lipsă.

Tribunalul nu poate începe să funcționeze pe deplin până cel puțin în anul 2026

Chiar și în forma sa limitată, tribunalul marchează un pas semnificativ către înființarea primei instanțe internaționale care să urmărească penal crima de agresiune. Însăși existența sa exercită presiune asupra Kremlinului. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski și secretarul general al Consiliul Europei, Alain Berset, au semnat tratatul de înființare a Tribunalului Special pentru crima de agresiune împotriva Ucrainei.

„Crimele de război, prin definiție, pot fi comise de ambele părți ale unui conflict armat”

În anul 2010, statele părți la Curții Penale Internaționale (CPI) au adoptat o definiție pentru crima de agresiune: „planificarea, pregătirea, inițierea sau executarea, de către o persoană aflată în poziția de a exercita efectiv controlul asupra sau de a dirija acțiunea politică sau militară a unui stat, a unui act de agresiune care, prin caracterul, gravitatea și amploarea sa, constituie o încălcare manifestă a Cartei ONU”.

Rusia, care la acea vreme era stat observator la CPI sub președintele Dmitri Medvedev, a susținut pe deplin definiția. Numai că, cincisprezece ani mai târziu, Medvedev a reconsiderat și a contestat această definiție.

Când a apărut ideea de Tribunal Special

În context, un tribunal special a fost considerat necesar deoarece, în condițiile actuale, Curtea Penală Internațională nu poate iniția, în mod independent, proceduri pentru crima de agresiune în războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Această crimă specifică se încadrează într-un regim juridic special, explică Gleb Bogush, iar singurul mecanism de sesizare a CPI este prin intermediul Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite – „o soluție impracticabilă în acest caz, deoarece Rusia deține puterea de veto în calitate de membru permanent al acestui organism al ONU”.

Procesele lui Vladimir Putin și Serghei Lavrov vor fi posibile doar după ce aceștia își părăsesc funcțiile oficiale.

Un document publicat de Consiliul Europei „exprimă speranța” că lucrările de înființare a tribunalului vor fi finalizate până în 2026. „Cu toate acestea, fezabilitatea acestui calendar depinde de acțiunile statelor participante, care trebuie încă să ratifice acordul, să aprobe bugetul și să efectueze alte demersuri necesare”, avertizează Gleb Bogush.

Deși noul Tribunal Special pentru crima de agresiune împotriva Ucrainei nu va putea organiza procese în lipsă pentru conducerea de top a Rusiei – așa-numita „troică” -, nu înseamnă că nu poate investiga acțiunile acestora. Din punct de vedere juridic, decizia combină două probleme distincte: procesele în lipsă și imunitatea. Imunitatea fie există, fie nu există.

Întârzierile în formarea tribunalului special riscă să erodeze sprijinul pentru însăși existența sa și există o șansă reală ca acesta să se dovedească ineficient. „Însă justiția penală internațională este întotdeauna un joc de durată. Când vine vorba de urmărirea penală a liderilor unor state puternice, poveștile de succes sunt rare. Mulți dictatori și agresori au evitat complet procesul. Cu toate acestea, chiar și un tribunal limitat poate avea un impact semnificativ. Ar putea deveni primul proces judiciar autentic pentru crima de agresiune, menținând o atenție globală asupra problemei. Tribunalul ar putea juca, de asemenea, un rol vital în timpul unei potențiale viitoare tranziții politice în Rusia. Cooperarea cu tribunalul ar putea deveni o condiție prealabilă pentru reintegrarea Rusiei în comunitatea internațională. Într-adevăr, o justiție cuprinzătoare, inclusiv responsabilitatea prin intermediul acestui tribunal, ar fi probabil posibilă doar în urma unei astfel de reintegrări. Crearea sa evită falsa binaritate dintre inacțiunea de astăzi și justiția ipotetică de mâine”, încheie Gleb Bogush.