Represiunea din Rusia creste, Putin reia metode staliniste pentru a viza asa-numitii dusmani ai poporului

Ministerul Justitiei din Rusia a pledat recent pentru urmarirea penala imediata a agentilor straini, marcand o crestere alarmanta a cazurilor penale motivate politic. Aceasta tendinta este profund ingrijoratoare, avand in vedere ca nu doar activistii cu pozitii civice vizibile ar fi vizati, ci si cei care nu si-au exprimat opozitia explicita fata de razboi. „Chiar si cei care au tăcut sunt acum striviți de sistem”, noteaza Olga Romanova, jurnalista si fondatoarea organizatiei pentru drepturile prizonierilor „Rusia După Gratii”.

Tipologia represiunii

Urmările penale pe motive politice din Rusia de astăzi seamănă foarte mult cu basorelieful lui Stalin, recent restaurat, de la stația de metrou Taganskaya din Moscova: aproape identic cu originalul, dar realizat din plastic ieftin în loc de porțelan. „Și totuși, mulți din Rusia par să aprobe basorelieful, chiar dacă cei mai rafinați ideologic se plâng că este o lucrare de proastă calitate și că ar fi trebuit făcută așa cum se cuvenea. A devenit ceva obisnuit sa se afirme ca represiunile de astazi nu pot fi comparate cu cele din anii `30. Era operatiunilor independente ale MVD s-a incheiat in acelasi timp cu carierele generalului Denis Sugrobov si ale colonelului Dmitri Zaharcenko – inca de la mijlocul anilor 2010.

Nici Comitetul de Investigații nu mai acționează din proprie inițiativă, mai ales după arestările din iulie 2016 ale unor personalități de top din propria divizie de securitate internă – vezi cazurile lui Mihail Maksimenko, Alexander Lamonov și Denis Nikandrov.

FSB nu are niciun interes în infracțiuni obișnuite precum jafurile, violurile, crimele domestice, furturile sau traficul de droguri. Dar atunci când suspecți, inculpați sau condamnați din aceste categorii sunt trimiși pe front, desfășurarea lor trebuie aprobată de FSB – iar în unele cazuri, permisiunea este refuzată.

Represiunea centrată pe indivizi și organizații

Impreuna cu expertul juridic Andrei Tarasov, Olga Romanova propune urmatoarea tipologie a represiunii, nu bazată pe coduri legale sau pe acuzațiile penale specifice (care pot fi nepolitice sau legate de razboi), ci pe motivațiile care stau la baza cazurilor. „În anii `30, țintele vizate erau Leon Troțki, Partidul Industrial, Nikolai Buharin, Biserica Ortodoxă Rusă și practic toate confesiunile religioase. Astăzi, printre acestea se numără galeristul Marat Guelman, Fundația Anticorupție (ACF) a regretatului Alexei Navalnîi, organizația de monitorizare a alegerilor Golos, publicația independentă Meduza, ONG-ul pentru drepturile omului Memorial și chiar Martorii lui Iehova – autoritățile demontând metodic obiectele lor de interes.

Represiunea serială și Ordinul NKVD nr. 00447, emis la 30 iulie 1937 În anii 1930–1940, acuzațiile aduse disidenților includeau: agitație antisovietică, calomnie la adresa autorităților sovietice, glorificarea stilului de viață burghez, anarhism și terorism (atât ca act, cât și ca acuzație politică). Echivalentele de astăzi sunt: ​​„propagandă” LGBT, discreditarea armatei, răspândirea de „informații false” (sau „știri false”) despre Forțele Armate Ruse, justificarea terorismului, a terorismului în sine, incitarea la ură și reabilitarea nazismului.