Ucraina și operațiunea Kursk: Strategie îndrăzneață sau joc periculos?

Operațiunea Kursk, considerată a fi cea mai îndrăzneață operațiune militară a Ucrainei, a luat o întorsătură neașteptată. Forțele ucrainene au fost nevoite să se retragă din cea mai mare parte a teritoriului pe care l-au controlat anterior în regiunea Kursk a Rusiei. Deși inițial, gambitul ucrainean a urmărit să devieze forțele ruse din alte regiuni și să întărească poziția Kievului în negocieri, lucrurile nu au decurs conform planului.

Obiective neîndeplinite

În ciuda succesului tactic inițial, pariul de la Kursk nu a reușit să îndeplinească principalele obiective propuse de liderii ucraineni. A blocat o parte considerabilă a capacității de luptă a Rusiei lui Putin, dar a blocat și rezerve ucrainene care ar fi putut fi folosite pentru apărarea în Donbas. „Înainte de a discuta obiectivele operațiunii Kursk, merită să examinăm pe scurt de ce și cum s-au retras forțele ucrainene. Deși operațiunea nu s-a încheiat așa cum sperase Kievul, Ucraina a reușit să evite catastrofa”, notează John Hardie, director adjunct al programului „Rusia” la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor (FDD).

„Războiul dronelor”

În ciuda eforturilor Ucrainei de a-și lărgi flancurile după câștigurile rapide pe care le-a obținut la începutul lunii august 2024, forțele Kievului au fost nevoite să apere un salient îngust care depindea de câteva drumuri cheie. „Sosirea trupelor nord-coreene, care au intrat pentru prima dată în luptă, în număr mare, în luna decembrie, a mărit avantajul Rusiei în ceea ce privește numărul combatanților. Între timp, Rusia și-a concentrat o pondere disproporționat de mare din bombele sale în Kursk, lovind pozițiile ucrainene. Rusia a desfășurat, de asemenea, unele dintre cele mai bune unități de drone în regiune. Rușii au folosit pe scară largă modele de drone FPV ghidate prin cablu, care sunt impermeabile la războiul electronic – un caz rar în care Rusia a depășit Ucraina în războiul dronelor”.

„De la sfârșitul lunii decembrie, liniile de comunicație terestre ale Ucrainei au fost supuse unei presiuni crescânde. Călătoria de la Sumî Oblast la Sudzha, centrul cheie al Ucrainei în regiunea Kursk, a devenit din ce în ce mai periculoasă, punând piedici serioase în ceea ce privește logistica, rotația unităților și evacuarea victimelor. Piloții ruși plasau dronele lângă drumuri cheie și stăteau la pândă pentru a prinde în ambuscade vehiculele ucrainenea care treceau.”

La începutul lunii martie, situația devenise insuportabilă. Kievul, probabil, a așteptat prea mult pentru a se retrage. Unii soldați spun că au fost forțați să se retragă înainte de a li se ordona să facă asta. De fapt, Sîrskîi a spus că vede Oblastul Kursk pregătit pentru atac tocmai pentru că schimbarea planurilor Moscovei lăsase o apărare slabă în regiune – un calcul confirmat atunci când forțele ucrainene au spart liniile „subțiri” ale Rusiei, în august anul trecut.

Privind în perspectivă, Moscova ar putea muta unitățile de la Kursk pe alte fronturi, cum ar fi orașul Pokrovsk din estul ucrainean, care rămâne principalul efort al Rusiei. Alternativ, ar putea menține unitățile pe loc pentru a încerca să pătrundă mai adânc în regiunea Sumî. Probabil că Rusia nu ar putea avansa până în orașul Sumî, dar ar putea încerca să stabilească o zonă tampon de-a lungul graniței – așa cum a sugerat recent Putin -, prin urmare, să blocheze unitățile ucrainene.