Decizia CCR provoacă un nou cutremur în România

Premierul Ilie Bolojan a anunțat marți, 29 iulie, o nouă încercare de a reforma pensiile speciale, promițând că magistrații se vor pensiona la 65 de ani și că pensia va fi mai mică decât salariul.

Legea propusă, însă, s-ar aplica doar celor care se pensionează pe viitor, nu și celor care deja beneficiază de pensii speciale. Măsura este formulată astfel încât să evite un nou eșec în fața Curții Constituționale (CCR), care, în ultimii 15-20 de ani, a blocat toate tentativele de reformă.

Reforma este blocată de obstacole constituționale și de sistem

Bogdan Iancu, doctor în drept constituțional și conferențiar la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității București, explică într-un interviu că:

„CCR a invocat independența justiției în perioada crizei precedente, ca argument suprem.”

A adăugat că în acea perioadă,

„doar pensiile magistraților nu au fost atinse, în numele independenței justiției”

, iar acest principiu a justificat și alte privilegii, cum ar fi autonomia extinsă a CSM.

Iancu arată că, în timp, sistemul s-a transformat într-un cerc închis de interese:

„Nu i-a forțat nimeni pe mulți alții să își mărească emolumentele prin sute și mii de procese, încă de prin 2000… până când s-au generalizat sporuri salariale de 40%, inițial gândite doar pentru procurori și judecători care urmăreau penal, respectiv judecau cauze de corupție mare-medie sau crimă organizată.”

Întrebat cine poartă vina pentru eșecurile reformei, Iancu a explicat:

„Trebuie corectate carențele structurale, dacă și cât se poate.”

El critică modul în care CSM și-a pierdut rolul de garant al independenței justiției, ajungând să semene mai degrabă cu o structură sindicală:

„Autonomia extremă duce la forme de corporatism, politizare internă.”

În privința soluțiilor, Iancu este rezervat:

„Nu văd ce soluții pot exista în momentul de față.”

El subliniază că problema nu trebuie analizată în termeni morali, ci din perspectivă structurală:

„Orice om în toate mințile… va opta pentru o viață liniștită cu o pensie mai mare decât salariul.”

Sistemul actual este comparat cu cel din Germania, unde un judecător de la instanțele inferioare pornește cu un salariu între 4.472 și 4.820 euro, care crește până la cel mult 8.000 euro la final de carieră. Judecătorii ies la pensie la 67 de ani, iar pensia nu poate depăși 71,75% din salariu.

„Nu sunt învățate doar anumite categorii că sunt ‘cei mai viteji și mai drepți dintre traci’.”

remarcă Iancu, comparând situația românească, unde un judecător român de la o micuță judecătorie… primește un salariu mai mare decât cel al unui profesor universitar la final de carieră.

În ceea ce privește viitorul reformei pensiilor speciale, Bogdan Iancu nu este optimist. El atrage atenția că problema s-ar putea perpetua zeci de ani, așa cum s-a întâmplat și în cele trei decenii de după Revoluție:

„În doctrină, există un studiu interesant care ne arată că reformele ‘justiției’ sunt ciclice, de la independență extremă la dependență extremă. Noi nu ne găsim niciodată echilibrul, nici nu prea tindem către el.”

Totodată, conferențiarul susține că soluțiile trebuie să vină din partea elitelor, dar acestea nu dau semne că și-ar asuma această responsabilitate:

„Tendința ar trebui să vină de la elite și rog amatorii să vadă cam care era nivelul de pregătire mediu al elitelor românești din perioada construcției statului modern. În PNL, să zicem. Studii există.”

Despre anunțul premierului Ilie Bolojan privind noul proiect de lege, Iancu atrage atenția asupra riscurilor juridice care pot apărea. Chiar dacă legea nu se aplică retroactiv și nu afectează pensiile deja în plată, nu este exclus ca cei care se pensionează în viitor să invoce o discriminare față de cei care au ieșit deja la pensie:

„În lumi normale nu se dezgroapă excepții de neconstituționalitate din 2019 pentru a fi soluționate în 2025 – mă refer la recenta decizie privind ANI, în numele dreptului la viață privată al persoanei publice.”

Tot el subliniază că principiul neretroactivității are aplicabilitate în special în materie penală, dar în alte domenii există numeroase excepții:

„Vă pot da numeroase excepții de la principiul neretroactivității în alte materii decât legea penală, în sisteme de drept așezate și respectabile.”

Iancu respinge ideea că orice diferență între categorii profesionale reprezintă automat o discriminare:

„Nu orice distincție discriminează, dacă ar fi așa nu am mai avea nicio regulă.”

El oferă exemplul sporurilor pentru procurorii DNA sau DIICOT și judecătorii care instrumentează dosare de corupție:

„Care e marele risc când tu te ocupi de divorțuri sau furt simplu, nu de mare corupție sau clanuri? De ce distincția te discriminează?”

Pe final, Bogdan Iancu critică și modul în care magistrații și-au adaptat discursul în funcție de interese:

„Deja am văzut magistrați care tunau și fulgerau împotriva MCV pe când era în vigoare, acum zic că salariile și pensiile erau recomandări MCV, alții care citează spețe ale Curții de Justiție trunchiat, doar cu ce le convine.”

Întregul tablou descris de Bogdan Iancu indică un sistem blocat între interesele interne, neputința reformatorilor și limitele constituționale care au fost folosite constant ca armă de apărare a privilegiilor.