Doliu in lumea cinematografiei din Romania. S-a stins una dintre cele mai indragite actrite

Ioana Bulcă, una dintre cele mai iubite actrițe ale teatrului și filmului românesc, a murit la vârsta de 89 de ani. Anunțul decesului a fost făcut de Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, unde artista a jucat peste patruzeci de ani, lăsând în urmă o carieră impresionantă și zeci de roluri memorabile.

Moștenirea unei vieți dedicate scenei și filmului

Ioana Bulcă s-a născut la 7 ianuarie 1936 în comuna Podari, județul Dolj, dar și-a petrecut copilăria la Sibiu. După liceu, a fost admisă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. În primul an de facultate, la doar 18 ani și jumătate, a fost aleasă pentru rolul Anei din filmul „La Moara cu noroc”, regizat de Victor Iliu.

„Asta-i Ana lui Slavici!”

Regizorul a exclamat la audiții și nu a mai chemat nicio altă candidată.

După ce a absolvit IATC în 1957, Ioana Bulcă a debutat pe scena Teatrului Național din Craiova în spectacolul „Gâlcevile din Chioggia” de Carlo Goldoni, în regia lui Dinu Cernescu. În 1960 a fost cooptată în echipa Teatrului Național din București, unde a interpretat roluri importante în numeroase spectacole:

• „Tartuffe” (1960)
• „Anna Karenina” (1961)
• „Cercul de cretă caucazian” (1962)
• „Eminescu” (1964)
• „Idiotul” (1969)
• „Apus de soare” (1973)
• „Gaițele” (1977)
• „D-ale carnavalului” (1984)
• „Troienele” (1990)
• „Vrăjitoarele din Salem” (1991)
• „Femeile savante” (1997)
• „Așteptând la Arlechin” (2007)

A fost prezentă pe marile scene internaționale, în turnee organizate în orașe precum Paris, Edinburgh, Milano, Salzburg și São Paulo, fiind ovaționată de publicul de pretutindeni.

În paralel cu scena, a avut o carieră notabilă în cinematografie. A debutat în film în 1956, în „La Moara cu noroc”, un succes major. A mai jucat în:

• „Zodia Fecioarei” (1966)
• „Mihai Viteazul” (1970) – Doamna Stanca
• „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” (1972)
• „Asta seară dansăm în familie” (1972)
• „Burebista” (1980)
• „Șantaj” (1982)
• „Lovind o pasăre de pradă” (1983)
• „Restul e tăcere” (2007) – rolul Aristizza Romanescu

Interpretarea din ultimul film i-a adus Premiul Gopo pentru Cea mai bună actriță în 2008.

De-a lungul timpului, Ioana Bulcă a fost recompensată cu numeroase premii și distincții pentru contribuția sa la cultura românească. În 1971, a primit Premiul UCIN pentru Cea mai bună interpretare feminină. I-au fost acordate Medalia Centenarului Cinematografului Românesc, Medalia de aur CNC (2000) și titlul de Artistă de onoare a filmului românesc în 2001.

Au urmat Premiul de excelență CNC (2002), Diploma de Onoare UNATC (2007), Premiul Gopo (2009), și

Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004).

Printre ultimele recunoașteri se numără Premiul pentru întreaga activitate acordat de TIFF Sibiu (2007) și B-EST Film Festival (2008).

Ultima apariție pe scenă a avut-o în rolul Lottei Bainbridge în spectacolul „Așteptând la Arlechin”, pus în scenă de Ion Cojar. A fost o prestație care a demonstrat, încă o dată, forța, rafinamentul și experiența acumulată într-o viață întreagă dedicată teatrului.

„Întreaga echipă a Teatrului Național ‘I.L.Caragiale’ din București o va păstra în amintire și va menține vie imaginea ei pentru generațiile care urmează. Dumnezeu s-o odihnească în pace!”

Ioana Bulcă a fost mai mult decât o actriță – a fost o figură emblematică a scenei românești, o prezență impunătoare, dar discretă, care a reușit să transmită emoție și autenticitate în fiecare rol interpretat. A fost apreciată pentru sensibilitatea, inteligența scenică și profunzimea cu care și-a construit personajele, fie ele istorice sau fictive.

Dispariția sa lasă în urmă o carieră vastă și o amprentă adâncă în cultura română. Fiecare apariție, fiecare replică rostită și fiecare spectacol în care a jucat rămân mărturii ale unui destin artistic de excepție. Numele Ioanei Bulcă rămâne legat de marile povești ale teatrului și cinematografiei autohtone.