Boala pe care o poți lua de la pisica ta. Poate avea urmări grave

Boala care se poate transmite de la pisică nu este doar o simplă iritație, ci o infecție bacteriană care poate pune probleme serioase de sănătate. Cunoscută drept boala zgârieturii de pisică, apare cel mai des în urma unei mușcături sau zgârieturi, în special de la un motan.

Este provocată de bacteria Bartonella henselae, iar simptomele pot varia de la un simplu nodul până la complicații severe.

Boala zgârieturii de pisică poate fi mai periculoasă decât pare

Totul începe cu o papulă la locul unde pisica a zgâriat pielea. După una-două săptămâni, zona devine sensibilă, iar ganglionii limfatici din apropiere se inflamează. Asta e forma ușoară. În cele mai multe cazuri, infecția se rezolvă de la sine în două până la patru luni, după cum notează medscape.com. Cu toate astea, sunt cazuri în care lucrurile nu rămân simple.

Boala poate duce la forme mai grave, printre care se numără encefalita, neuroretinita, pneumonia, osteomielita sau artrita. Există și riscul de sindrom oculoglandular ori purpură trombocitopenică. În formele sale cele mai severe, infecția poate provoca angiomatoză bacilară-pelioză, o boală cu leziuni vasculare care seamănă cu sarcomul Kaposi și care afectează ficatul, splina, pielea, oasele și alte organe.

„Boala zgârieturii de pisică mai este cunoscută și sub numele de febra zgârieturii de pisică (BZP) sau limfadenită regională subacută și este o infecție bacteriană ce afectează ganglionii limfatici adiacenți site-urilor de inoculare.”

„BZP este o cauză frecventă de limfadenopatie cronică la copii și adolescenți. Pacienții afectați au, adesea, un istoric de zgârietură sau mușcătură de pisică, cu precădere de la mascul.”

Tratamentul pentru această infecție depinde mult de gravitatea simptomelor. În general, dacă nu apar complicații, nu e nevoie de tratament special. Totuși, medicii recomandă ca pacienții să fie urmăriți, mai ales dacă ganglionii limfatici inflamați provoacă durere sau disconfort. În astfel de situații, se pot administra antiinflamatoare sau analgezice pentru calmare.

„În unele cazuri, boala se rezolvă spontan în 2-4 luni, scrie medscape.com.”

Problemele apar atunci când infecția evoluează spre forme severe. Aici, mai ales în cazul pacienților cu sistem imunitar slăbit, este necesară intervenția medicului. Tratamentul constă, de regulă, în antibiotice. Acestea ajută la oprirea răspândirii bacteriei și la prevenirea complicațiilor care pot afecta organe interne.

„Pe de altă parte, în cazul acelor persoane care au forme severe sau al pacienților imunocompromiși, poate fi necesar ca medicii să prescrie un tratament pe bază de antibiotice, pentru a controla infecția.”

Diagnosticarea bolii nu este întotdeauna simplă. Testele existente în prezent nu oferă întotdeauna un rezultat clar, ceea ce face dificilă diferențierea dintre această infecție și alte afecțiuni mai grave. Tocmai de aceea, medicii trebuie să excludă în primul rând bolile oncologice, care pot avea simptome asemănătoare.

„Diagnosticul BZP este esențial pentru diferențierea procesului benign de afecțiuni neoplazice. Testele diagnostice actuale, totuși, prezintă limitări semnificative, ceea ce îngreunează lucrurile.”

Chiar dacă boala poate trece de la sine, e important ca cei care au avut contact cu o pisică și dezvoltă umflături dureroase la ganglioni să meargă la medic. În special copiii și adolescenții sunt mai predispuși, iar simptomele pot fi ușor ignorate în fazele incipiente.