Summitul NATO a crescut fondurile pentru aparare dar relaxeaza retorica fata de Rusia

La recentul summit NATO de la Haga, statele membre au decis să suplimenteze fondurile alocate apărării. Cu toate acestea, Administrația Vladimir Putin are motive să se simtă relaxată, potrivit publicației britanice The Telegraph.

Fonduri suplimentare pentru apărare

La finalul summitului NATO, liderii țărilor membre s-au arătat mulțumiți. Toate țările, cu excepția Spaniei, au promis să aloce fonduri suplimentare pentru apărare. Conceptul ”apărării” a devenit mai extins, incluzând infrastructură aeriană, inclusiv de uz civil. Președintele SUA, Donald Trump, a salutat rezultatele reuniunii de la Haga, notând că Alianța Nord-Atlantică nu s-a destrămat.

„Statele NATO reafirmă angajamentele suverane de a furniza sprijin Ucrainei, ținând cont de faptul că securitatea Ucrainei contribuie la securitatea noastră. În acest sens, vor exista contribuții directe pentru apărarea Ucrainei și pentru industria ucraineană a apărării în calcularea bugetelor naționale pentru apărare”

Relaxarea retoricii față de Rusia

Summitul NATO a marcat o schimbare notabilă în tonul retoricii față de Rusia. Declarația summitului notează că fondurile pentru apărare sunt suplimentate din cauza „amenințării pe termen lung a Rusiei pentru securitatea Europei” și din cauza „amenințării persistente a terorismului”. Această schimbare de ton este văzută ca un semn de relaxare care îl poate încânta pe Putin.

În același timp, Declarația summitului a omis cuvântul ”nuclear”, ceea ce ridică întrebări despre forța capabilităților pentru disuasiune. De asemenea, termenul „Statele Unite ale Americii” a fost, de asemenea, omis, indicând o posibilă schimbare în percepția rolului SUA ca garant al securității Europei.

În acest context, se pune întrebarea: ce rol mai are Alianța Nord-Atlantică acum? Chiar dacă 31 dintre cele 32 de state din cadrul NATO asumă angajamente de suplimentare a cheltuielilor pentru apărare, rămâne neclar cine este inamicul și cât de puternică este amenințarea. Exista o disonanță între percepția amenințării ruse de către jumătate dintre aliați și negarea sau reticența observate în sudul Europei, în Balcani și la nivelul Administrației SUA.