Moștenirea spirituală lăsată de Papa Francisc: Speranță, pace și compasiune

În aceste zile de doliu internațional, când Vaticanul se pregătește pentru funeraliile Papei Francisc, o întrebare se ridică: cine a fost cu adevărat Jorge Mario Bergoglio, omul care a urcat pe tronul papal în 2013 și a devenit simbolul speranței, al păcii și al umanității?

Amintiri cu Papa Francisc

Într-un interviu acordat în exclusivitate, ambasadorul României la Sfântul Scaun, George Bologan, a vorbit cu emoție despre întâlnirile sale cu Suveranul Pontif. Deși întâlnirile au fost oficiale, nu au lipsit clipele de intimitate emoțională.

„Am avut privilegiul să-l întâlnesc de trei ori pe Suveranul Pontif, pe Papa Francisc. Prima dată a fost la Blaj, în 2019, apoi cu ocazia prezentării scrisorilor de acreditare, unde am avut o convorbire destul de generoasă ca timp. Și ultima interacțiune și ultimul schimb de impresii au avut loc în ianuarie, cu ocazia întâlnirii anuale a Papei cu membrii corpului diplomatic acreditat la Sfântul Scaun”, povestește George Bologan.

Empatia unui om simplu, dar uriaș în spirit

Pentru ambasadorul României la Vatican, una dintre cele mai pregnante trăsături ale Papei Francisc a fost empatia. Această deschidere nu era deloc mimată. Era autentică, profund umană, dezarmant de sinceră. Și poate tocmai de aceea, mulți dintre cei care l-au întâlnit au simțit că vorbesc nu cu o autoritate, ci cu un frate.

„Întotdeauna Papa Francisc vorbea despre importanța înțelegerii suferinței celor vulnerabili, în comunicarea publică, în comunicarea politică. Papa Francisc ne-a vorbit mereu cu sinceritate, cu deschidere, cu spontaneitate”, a spus George Bologan.

Simplitatea Papei nu excludea însă o inteligență emoțională ieșită din comun, mărturisește Excelența Sa: „Un alt element care definea stilul de comunicare al Papei Francisc era simțul umorului. Papa Francisc a știut să folosească umorul ca un mijloc de a sparge barierele și de a conecta oameni”.

Un cuvânt care i-a fost drag Papei Francisc, marturisește ambasadorul român, a fost creativitatea. „Spunea că este de sorginte divină și că acest cuvânt îl face pe om să se asocieze Creatorului. Să contribuie, alături de El, la tot ceea ce înseamnă dezvoltarea umană – de la idei la inovație, la cercetare”.

Papa Francisc nu a teoretizat niciodată compasiunea. A trăit-o. A vizitat penitenciare, a spălat picioarele deținuților, a vorbit despre migranți nu ca despre cifre, ci ca despre frați. „A fost un apărător al migranților. Aici, în unele momente, au existat și anumite tensiuni politice. Dar Papa însuși provenea dintr-o familie de migranți italieni care au ajuns în Argentina. În viziunea sa, cei care sunt emigranți, nu pleacă de bunăvoie, de cele mai multe ori”.

Suveranul Pontif a pledat constant pentru o diplomație a speranței, povestește ambasadorul României la Vatican: „Diplomația este o expresie a speranței, pentru că prin diplomația speranței ne opunem logicii conflictuale și egoiste, propunând ca relațiile internaționale să fie fundamentate pe adevăr, iertare, libertate și dreptate”.

„Suntem în anul pe care Papa Francisc l-a decretat ca an jubiliar al speranței. Speranța înseamnă viață”, conchide ambasadorul George Bologan. În ziua în care lumea își ia rămas bun de la El, Papa Francisc nu lasă în urmă doar o funcție, ci o moștenire vie – un testament de valori morale universale. Speranța nu moare. Se naște din nou în fiecare gest de compasiune, în fiecare cuvânt de pace, în fiecare zâmbet dăruit unui necunoscut. Așa l-a înțeles ambasadorul George Bologan pe Papa Francisc. Așa ni-l putem aminti și noi.